|
Rusanescu
Membru
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1
|
|
• VICTORIE ROMÂNEASCĂ LA MONTE CARLO
Petre Cristea poate fi socotit cel mai talentat şi "galonat" automobilist român de până acum. Strălucirea participărilor internaţionale, trofeele câştigate alcătuiesc un palmares de excepţie, ca şi al lui Jean Calcianu, dar având în plus victoria absolută la Raliul Monte Carlo, obţinută în 1936.
Pentru marele constructor auto Ford a fost prima victorie realizată în legendarul Raliu Monte Carlo, iar la 50 de ani de la acel eveniment, invitaţi de onoare au fost chiar membrii echipajului învingator în 1936: Petre Cristea-Ion Zamfirescu, sărbătoriţi cu fast în capitala Principatului Monaco. Cu harul său recunoscut de ziarist auto, Petre Cristea a scris despre acest moment în Almanahul Auto de-acum 20 de ani. Iată, în continuare, această interesantă poveste:
"După patru tentative nereuşite în acest celebru Raliu acumulasem destulă experienţă ca să ştiu bine ce este de făcut spre a avea şanse reale de victorie la cea de-a 5-a încercare, adică la ediţia din 1936. I-am expus planurile mele vechiului şi bunului prieten Ion Zamfirescu, care participase şi el la Raliul Monte Carlo, în 1933 şi 1935. Fiind de acord, am pornit imediat la treabă, începând pregătirile mecanice din luna octombrie 1935. Această muncă laborioasă şi plăcută a durat peste trei luni în locuri diferite: a) într-o boxă secretă a Atelierelor firmei "Ford-România", care ne-a dat tot concursul; b) pe un platou asfaltat în perfectă stare, de pe actualul Bd. Mărăşti, în apropiere de Arcul de Triumf (în 1935 încă nu circulau tramvaie pe acolo).
Întâmplarea a făcut ca succesul nostru la Monte Carlo să constituie, în acelaşi timp, şi prima victorie Ford în acest renumit Raliu, care se desfăşoară începând din 1911 şi reuneşte concurenţi din toată lumea.
Aflând că după trecerea a 50 de ani suntem amândoi bine sănătoşi, Ford a organizat împreună cu" Automobile Club de Monaco", sărbătorirea (cu ocazia Raliului Monte Carlo 1986) aniversării a jumătate de secol de la PRIMA VICTORIE FORD în această celebră cursă internaţională.
Astfel, în septembrie 1985 am primit de la Uzinele Ford-Europa, din Koln, şi de la Automobile Club de Monaco, invitaţia de a ne deplasa la Koln (RFG) şi apoi la Monaco, ca să fim prezenţi la o manifestare de prestigiu pentru România şi, evident, de mândrie pentru noi personal. Atât la deplasarea dus-întors cu avionul, cât şi cheltuielile de drum, hotel-restaurant-benzină-garaj-taxe de autostrăzi, au fost suportate de Uzinele Ford-Europa. Evident că nu puteam refuza!
După încheierea Raliului, în timpul Festivităţii de premiere, un oficiant ne-a invitat să coborâm în faţa lojei oficiale, unde Prinţul domnitor Rainier al III-lea şi urmaşul său, Prinţul Albert, au dorit să ne strângă mâna şi să ne felicite. Și pentru că eram nişte necunoscuţi, spikerul a explicat celor aproape o mie de persoane prezente la festivitate de ce eram noi acolo.
- Aveţi ocazia să-i vedeţi pe cei doi români care, în 1936, deci acum o jumătate de secol, spre surpriza generală, au câştigat Raliul Monte Carlo cu o maşină Ford V8, luând plecarea de la Atena, pe ruta cea mai dificilă din acea vreme. Ei au fost invitaţi la această aniversare a primei victorii Ford de către Uzinele Ford-Europa şi de Automobil Clubul Monegasc, în acest moment ei fiind felicitaţi de Prinţul Rainier III şi de fiul său, Prinţul Albert.
A urmat apoi un alt moment deosebit, în care au fost aureolaţi câştigătorii Raliului Monte Carlo, ediţia 1986: finlandezul Henry Toivonen şi navigatorul său, italo-americanul Sergio Cresto. După coborârea învingătorilor de pe scenă, din nou s-a petrecut un moment de mare emoţie pentru mine şi prietenul Zamfirescu. In acel moment, Maestrul de ceremonii al Raliului reîncepe:
- După cum v-am înştiinţat azi-dimineaţă, am plăcerea să vă repet că aici, între noi, se află şi cei doi români care au cauzat cea mai mare surpriză din istoria Raliului, câştigând acum o jumătate de secol ediţia 1936, cu un Ford V8 de serie, pregătit special numai de ei doi la Bucureşti, prima victorie Ford la Monte Carlo!
Ne sculasem în picioare şi mulţumeam aplauzelor care nu se mai terminau. In curând acestea s-au transformat într-o ovaţie furtunoasă, cu strigăte şi urale de tot felul. Eram amândoi emoţionaţi cum n-am fost niciodată. Când, în 1936, şedeam la dineul de gală, la locul de onoare, nici nu ne trecea prin cap ce urmări frumoase şi îndepărtate ar putea avea succesul nostru de atunci.
În încheiere, putem spune că emoţionantele aplauze şi ovaţii cu care ne-a onorat publicul cosmopolit la dineul final al Raliului Monte Carlo 1986, rămân în memoria noastră de oameni bătrâni (de 78 şi 74 de ani) ca o comoară de mândrie pentru contribuţia pozitivă adusă numelui de Român, prin victoria noastră în cea mai populară cursă internaţională de pe Glob."
|
|
